Winter

 

                                                   

W: Ești mult prea bun iubite,

când zici asemenea cuvinte,

dar vorbele-mi înnodate-n versuri,

nu au poetice înțelesuri.

Sunt bilete amare și seci în exprimare

și n-or să ajungă să fie divine slove de poezie.

N: Dar sunt vorbe din inimă-n iubire scăldate

ce mă înfioară și mă îndrăgostesc pe îndată mai abitir de tine.

Nu s-a inventat cuvântul pentru iubirea ce ți-o port.

Ador, iubesc, divinizez pe Tatăl ce mi te-a trimis în cale.

Mângâierea ei strămută fragmente de argilă de pe coșciugul lui. Lacrimile ei topesc bulgării de pământ ce-i îmbrățișează stârvul iubit. El se ridică. Aripi i-au crescut, mâinile-i sunt casă pentru trupul ei dorit. Însă vocea tunătoare le pronunță sentința bună, dar necruțătoare.

Nifilim: Nevoit sunt să mă-ntorc de unde am picat,

tu rămâi aici, eu sunt înger renegat.

Nifilim mi-e numele de înger decăzut,

iubirea ce mi-o porți m-a izbăvit.

Prin plecarea mea îți redau vederea, chipul să mi-l vezi.

Să nu uiți ce mult te-am iubit,

de acolo de sus te voi veghea și-n iubirea-ți mă voi alina.

De rămân cu tine, în suflet mi-e dorința,

nu pot să îmi iau în condiție umană ființa

că sunt creat dintr-o altă materie,

iar asumarea rămânerii aici m-ar descompune

pierzându-ne ocazia de-a ne mai iubi după moarte.

(Ea luând o piatră își strivește ochii ce îl privesc acum sângeriu.)

- va urma -

--------------------------------

Ilustrație: Tatiana Serghi