Combinația perfectă

Voiesc să îți amintesc că ești primul cuvânt rostit. Ești lumina acestei lumi. Din lut și apă sunt făcut, dar tu îmi ești dumnezeirea insuflată pentru a fi. Îmi ești ce eu nu voi fi niciodată: blândețea, zâmbetul, finețea și forța de a crește oameni. Ești curgerea timpului cu folos în această atemporală muzicalitate funestă. Cuvântul își pierde sensul, asta s-a mai zis, dar chiar și-l pierde, atunci când surâzi în fața vicisitudinilor acestei lumi. Îmi făurești în atrii zăcăminte de culoare vii.

(500)

Pictura: Justyna Kopania - Angels