Alter ego

 

Spre deznădejde îmi port giulgiul,
mă îmbrac în straie felurite,
azi comic, mâine sunt părinte,
și iar sfârșesc în palme și cuvinte.
Din întunericul celest
m-am pogorât la a ta chemare,
mă simt ucis de un eres
atunci când nu-i credința mult mai mare.
De sunt un fiu din RA născut,
fărâme să mă fac,
în beznă să mă tot duc,
găsind acolo drag.
Nu-i vis, nu-i realitate,
e loc ferit de răul prim.
Era pe când tu nu erai
decât o parte dintr-un mine,
ce pe atunci era întreg.
Te-au smuls din mine,
mi te-au răpit,
ca tot mie să mi te redea.
Iar eu ca un surd
nu te-am mai văzut,
iar de-atunci te tot caut.

Pictură: Zdzisław Beksiński