VII

W: Cuvintele încerc să le găsesc mai bine,
ușor și încet să mă apropii de tine,
dar nu cu durere și griji să stârnesc,
ci în ochii tăi plini de gânduri să tot privesc.
În singurătatea mea, plină de nimeni,
nu am avut o ființă ca tine.
Sufletul tău cu foc strălucea,
în ochii mei uimirea creștea.
Știu bine valoarea ce-o porți,
Că înfrunți a războiului sorți,
ca o nestemată ascunsă,
fără să vreau de adevăr am fost pătrunsă.
Și chiar de nu a fost nimeni să o adore,
de când o fac eu au trecut zile și ore,
și file am avut nebunia să scriu,
în toate formele din nou pot să fiu,
și gândul mi-e iute și inima se ascute
Cu vorbele tale în gardă să lupte
Cu orice chemare, vis sau dorință.
Simt că mă pierd în propria-mi ființă.
Ce putere porți în albul tău sânge,
de dorința în lanțuri poți a mi-o strânge?

N: În sânge eu nu port decât nămol,
omizilor gingașe dau obol
să pot trece dincolo de fire
cu a mea scumpă nuntire,
fiindcă vreau să mă însor
cu o fată din popor,
însă ea trebuie să fie
fiica întunericului glie,
mamă s-aibă pe Gheea
și să înnoade ideea
cum că eu port un păcat,
sângeriu, de neiertat.
Să mă lupt s-o cuceresc
și la urmă s-o urmez
printre larvele flămânde
și lumini din cer fierbinte.
Tot ce-n tine, copilă, am deschis
era în țărână scris,
eu te provoc să îți naști,
din fragedu-ți trup să paști,
ca tainul ce îl înghiți,
fericirea s-o împarți la mulți.
Sufletu-mi ce-n foc străluce,
e a iadului clăbuce.
Nestemata ce o vezi,
e doar licăr din ochii-mi verzi,
ce-n hăul humei-n care stau,
e doar păcatul ce-l beau
din ziua în care naiv am mușcat
din mărul roșu stricat.

- va urma -
-------------------------------------------------------------------
Ilustrație: Ilinca Ghimbăşan