Adam și Eva și încă cineva

 

El. Fără șovăiala încep să te privesc, frapat fiind de aproximativa frumusețe a chipului. Gura, mai ales gura din care iese acel glas suav, grav și senzual ce-mi gâdilă carnea, călindu-mă la jarul încă neatins al voluptății, cu un relief de o formă perfectă și îmbietoare. Și ochii ăștia verzi, incapabili de sfioșenie și supunere, cu o inocență animală, dureros de dulci și cruzi precum desenul corpului mlădios, unde tremură șolduri și coapse zvelte. Ea. Gustă. El. Nu. Mai bine mâncăm șarpele ăsta d-aci.

(500)

Pictura: Joan Miro