Cerber

 

Magia unor slove înveșmântate-n analfabete ilogice
frazări ce ți le-aduce luntrașul
când trece, poate, pe lângă tine.
Magia unui vers ce ostășește ți se închină,
scoțând mai tare-n evidență
temperamentala mea sangvină.
Magia unui susur iernatic al vocii cunoscute
ce-ți murmură dorința de a te întreba ceva.
Întâia întrebare: te vrei ucisă undeva, cândva?
Cu sânu-n frică îmi răspunde,
de nu ți-e teamă atunci nu ești demnă să tot urci
în cerul din care ai fost izgonită.

Pictură: Zdzisław Beksiński