Sfârșit de toamnă

 

Sfârșit de toamnă…începe a bruma peste pleoapele obosite ale muritorilor. Așteaptă cu toți resemnați pustiirea. Vântul subțire de iarnă le-a curmat orice urma de reverie. Nu, nu mai sunt ce-au fost odată. Și-au ucis eroii și-au rămas doar aceste miliarde de trupuri veștede care infectează pământul. Început de iarnă molcom… sfârșește roua să se mai așeze peste somnul fugar de ou, increatul născut să viseze. Odihniții muritori fără pleoape văd, pornesc cu toți nebunia de-a spulbera tot ce-i bun, de-a pustii glia. Gerul năprasnic devoră orice halcă de carne din oră în oră, suntem ce-am fost, ucigașii propriilor noastre fapte. Cadavrele mărșăluiesc spre gropi comunale,
stindardul curățeniei estivale. Pământ, pământ, pământ…
veștede infectări de cuvânt.
Desen: Mitoş Micleuşanu