Am copilărit în epoca de piatră

 

Tare e un cuvânt prea moale pentru a descrie duritatea măciucii de piatră care îmi lovi frunza de acum dresată să reziste la loviturile destoinice ale inamicilor din tribul Kule Gătorilor. Sigur, copilăria mea printre bolovanii ăia necivilizați nu era una foarte fericită, însă orice sărutare a soarelui pe molaticul așezământ de frunze de brusture îmi aducea o tulburătoare veselie, fiindcă sunt în viață și că nu am ajuns în sucul gastric a vreunui diplodocus sau sfârtecat de vreun biped vegetarian.

(500)

Pictura: George Condo