Regret

 

Gerul e năprasnic, dar nu-mi pot îngheța amintirea ta, copilă.
Mă poartă un dor alb cenușiu spre holuri fumegânde,
tu să te-arăți nu foarte rea,
iar eu să te sărut pe frunte.
Așa de mână să fugim,
în eternul martie,
să nu privim înapoi, spre cerul de hârtie.
Uite-mi mâna, degetele-ți hoțomane
să mă răpească-n apus
și să-ți șoptesc chemare.
Eu vin, tu vii și-n evadare
o lume întreagă se usucă,
eu vin, tu vii și-n evadare,
sper ca tu să nu poți regreta.

Pictură: Zdzisław Beksiński