Umbră

 

Tu, copilă a lumii vis,
de viață fi-voi eu răpus,
în casa larvelor voi zace
și adevăru-n mine tace!
Nu am vrut și nici nu vreau să tot sap după trecut,
însă dacă-mi juri scăpare,
te rog ai îndurare.
Iubirea ce ți-o port,
nu-i a emoției resort,
ci ea îmbracă straie ude,
că e iubirea de cuvinte.
Iar tu să nu înoți
prin a sincerelor porți,
că dincolo de ele
e a suferinții fiere.
De aceea te conjur fă bine și te întoarnă-n drum!
Uită-mă, alungă-mă!
Eu te voi, dar doar o umbră!

Pictură: Zdzisław Beksiński