III

 

W: Mintea-ți nebună mă atrage într-un joc
Perfida chemare a neînțelesului loc,
în care tu zaci, fremătând de himere,
lăsându-te pradă unui joc de iele.
Jur că simt că mă usuc
și vreau cât mai repede spre tine să urc.
Când noaptea apare încărcată de nori,
încep să-mi lipsească semnale, culori.
Mă întreb în ce lume tăcut te ascunzi
și căror persoane cu al tău glas le răspunzi.
Aș vrea să mă pierd prin zilele tale,
să văd ce cu grijă tot pui tu la cale.

N: Spre mine de urci, găsi-vei durere,
glasuri ce-ascult, înmuiate-s în fiere.
Torida-mi răceală te poate usca,
iarna-ți din suflet ți-o pot văra,
însa toate astea doar cu vorba-mi,
că lumea din care eu vin,
e stearpă, e rece și plină de nifilimi.
De încumeți să urci până la stele,
în pântece de gestante iele,
afla-mă-vei pe mine un corb,
ce iubește femeia de pe un nor.
Aici, sus, eu pun la cale
o urgie cu iz de griji costale,
voi înapoia frântura răpită,
bucata femeie ce le-a fost stârpită
le voi reda lipsa cea mare,
vor fi din nou el și ea, un întreg din visare.

- va urma -
--------------------------------------------------------
Ilustrație: Ilinca Ghimbăşan