IX

 
W: Cu genele plumbuite de somn,
cu crengi de vise-n orbite
m-apropii cu dor de tine, iubite.
Doar tremol de sforăituri sincopate,
Foiri de penaje colorate
din glasu-ți de înger taciturn,
mâna-mi fantasmă, copile, te caută-n lutul străbun.
Tăciune și smalț înnegrit,
firmituri de lut învechit.
Lemnul e putred și ud,
iar crematoriul îți e așternut.
Ce bine că exist să-ți țin în brațe cenușa!
Clopot ce anunță somnul prin ușa
ce-i poartă de veci pentru morți.
Iar eu ca o panteră îți sap noi porți.

N: Făptură din nori cu trup de panteră,
micuță-n gest, agilă-n arteră,
te-aș vrea să-mi liniștești somnul,
să-mi legeni visarea, cuprinzându-mi dorul.
Zămislesc doar la gându-ți un zâmbet blând,
ce-mi cuprinde întreg chipul hâd,
doar petale și fiori de granit
îmi stau cocoțate-n opacul zenit.
Hornul licărului de ceara-n ușoară tăcere,
descompune-n vagi figuri de mistere
întreg trupu-ți atins
doar de pudoarea fragilă a unui diavol distins.
Mă rătăcesc prin somnul de adormire,
te strig, te chem și totuși nu găsesc izbăvire.
Te mângâi cu buzele-mi înghețate de poftă,
Râvnind la întruchiparea-ți perfectă.
Sigur, dar hrana mi-e efemeră.
Te chinui în zadar, eu sunt dintr-altă eră.

- va urma -
---------------------------------------------------------------------
Ilustrație: Ilinca Ghimbăşan