Scrib

 

Scrisul meu e un gâtlej,
iar al tău, domniță, un vârtej de ne-vedere.
Doar prin forma mâinii tale
în care se scaldă mintea,
pot eu a mânca foneme,
nemișcându-mi deloc limba.
Din cele mai negre timpuri,
la început a fost cuvântul,
s-au născut și firi alese ce au vorbit doar printre rânduri;
așadar prin scris și omul s-a autocreat,
așteptând cu frică moartea pe care Domnul i-a dat.
Dau în pârg coșciugele, pe sicrie apar pete,
Înfloresc cadavrele, surmontând cuvintele.
Un scrib ce știe legea ne aruncă în cuvinte.
Însă vorba noastră este ’’mâzgâleli și adevăruri’’.
Sub sublima stângăcie, rezonând cu lumi astrale,
Se întrevede o fetiță cu interesante zale
Ce-o subjugă de un nor, un zidar, cu var prin regulile societății.

Pictură: Zdzisław Beksiński