Mi-am deschis muzeu 2

 

De la primele ore ale dimineții s-au perindat prin el clienți mâhniți, apoi au apărut și cei bolnavi de zâmbătate, dar au ieșit destul de repede, pesemne că nu expusesem valori epice. Iar de la un timp a început să-mi joace sufletul șotron cu neantul, lăsând în urmă pavilioane cu exponate umbrite de regrete. Pe pereții goliți de (ce)artă, pașnica fluturare a unei vieții simple se zbate șontâc să nu moară. Abia acum aș știi să le arate oamenilor ce înseamnă a muri. Nu cum a visat ea odată. Inima.

(500)

Pictura: Justyna Kopania - Museum