III

 
N: Taci?
Timpuri de mult apuse, graiuri de jar nespuse,
promisiunii pe-alei tăcute,
păstrate-n inimi iubite.
Rostu-mi pierd printre cuvinte,
”abecedarizând” năluca,
gânduri din minte fierbinte,
lovindu-se de neant ca nuca.
Visător aduc prinos ființei tale râvnite,
dar din gânduri, cum te văd, îmi pierd dulcele cuvinte.
De aceea mi te sfătui să mi te arăți curând
că mintea-mi bolnavă o să mi te-scrie-n vânt.
Un gând fugar până la tine.
Oglinda ta mi te arată,
chipu-ți crini imperiali,
buzele-ți ambrozie uitată,
ochii-ți șerpi fatali.
Unduirea vocii tale,
tril îmbătător de astre,
pogorând pe oțele zale
sufletu-mi-n încătușare.
Noaptea-și cere acum tributul,
penele-ți de înger vrea,
să închizi ochii, penajul,
dă-i-le și nu fi rea.
Gângurirea mea nebună
n-o asculta, e gheață-n lună.
Făr’ de tine nu am grație,
de-mi adormi n-am inspirație,
însă gândurile-mi vor fi recurente,
astă seară-ți zic vise decente,
iar de mâine mă apuc să devin puțin năuc.
Simt că tot ce-mi doresc
e chipul să ți-l fericesc
și-n toată valma asta
Legea firii stă-n coasta
Ce a fost cândva furată
Și cu slove sfinte ștanțată:
Cineva de sus privește
și cum suntem, ne iubește,
iar alături ne va pune
de răbdăm câteva zile
și atunci cu El vom sta
mai alături toată vecia.

W: Frigul vreascuri a înghețat,
noaptea morții s-a îngropat,
pașii tăi de înger trist
au trecut ca un turist
pe lângă ființa-mi inertă,
poate-am fost și neatentă
când voita-i să mă cauți,
te-ai găsit pe tine-n mine
și de aceea am rămas,
prieteni buni și dragi.

N: Gându-mi că te-am revăzut…
nu știu, m-a lăsat mut.
Mda! Mă sufoc. Adio, soartă!
Ispășesc păcatul prim,
tropotind spre a raiului festin,
mă târâi printr-o poartă
și în negură dispar,
poate astfel nu mă irosesc iar,
în zadar.

- va urma -
----------------------------------
Ilustrație: Tatiana Serghi