E un miracol

 

Vântul adia cu tăcere în momentul în care Jesh a pășit în casa bătrânului tată. Acesta își pierduse orice speranță că își va mai săruta fiica. Aceasta era acum rătacită pe cele 12 cărări în prezența eterică a femeii înnegurate. Acestea pășeau hârșâit, ținându-se de mână precum două surori, dar parcă tulburate de o prezență imaterială ce îi șoptea fetei mai tinere să se scoale și să bea apă. Jesh mai rosti de două ori acest îndemn, apoi ochii fetei se luminară de viață, chipul rămânându-i trist.

(500)

Pictură: George Condo