Vama veche

 
Am părăsit camera, lăsându-i în urmă pe cei doi bătrâni ce-și împărțeau suflete la jocul de zaruri, urmând-o pe această făptură feminină, albă-n păr și brunetă-n privirea ce mă îndruma către o pajiște ancestrala. De unde știam eu că e ancestrală? Practic, de la ea. Bine ai ajuns în această pajiște ancestrală. Nu știu dacă știi, dar aici a fost un purgatoriu, un fel de vamă veche prin care treceau haitele alea de suflete ale voastre. De când mă știu am fost un om fără suflet. Așa că am zbughit-o.

(500)

Pictură: George Condo