Păstor de furnici

 

Eu sunt o simplă energie ce compune o urma de materie însuflețită de un nume, creată anume pentru a visa la nemurirea iubirii tale.
Eu sunt...nu sunt nimic.
Sunt măturător de stele stinse, ucenic de tablă ruginită, călător în straie statornic felurite, glăsuitor de ”cerbere” tăceri, martir al toamnelor albastre, păstorul furnicilor de Galapagos, cățărător pe stâlpi de telegraf, fochist al inimilor terne și creator al zâmbetului alb.
Portar la gura lumii, sărac la visterii, cioclu’ la râsul crucii,
miner în vârful capului. Croitor la firul vieții și copil la pieptul Maicii Lui.
Ascultă-mă!
Te-am văzut erai în zare,
și apoi pe un nor,
și într-un copac și o floare
și într-un porumbel nezburător!
Te mișcai cu repeziciune.
Exact ca în gândurile mele.
Acolo te-am găsit.
Te-ai potrivit între atrii,
săpături adânci mi-ai făcut,
mi-ai forat până în suflet
și de-atunci ai dispărut.
Coama cometei e comodă,
fâlfâie-n comă profundă, așteptăm o ora-două,
zâmbetul să ni-l aducă.

Pictură: Zdzisław Beksiński