M-am mutat într-un castel (5)

 

Le privesc conduita ireproșabilă, galanteriile regești, modul cum sorb din supica lor golită de conținut cu mânuțele alea necrăpate și finețea gingașă cu care se culcă unul cu celălalt, dar fără să-și privească goliciunea. Pășesc vaporos, dar au o găunoasă lipsă de realitate. Și ăștia de locuiesc aici habar nu au de mine. Stau pitit în podul locuinței lor fortificate, după ce mi-au ucis familia după bunul lor plac pentru o punguță cu trei firfirei. Și aștept ziua când otrava își va face efectul.

(500)