Locuiesc în casa din copac 2

 

Sau am locuit. Fiindcă acolo mă puteam refugia ca un sinistrat sinistru sătul de sarcasmul adulților. Și nu aveam ce să fac. Asta era situația. Acum eu sunt adultul care-și împinge îngerul astral să înceapă incluziunea socială. Cu siguranță simte cum dospește în cărnița lui fragedă fiorul abandonului. Astfel mă simțeam și eu atunci când, priponit cu o cheie la gât, eram lăsat singur acasă, pentru că „așa e vremurile”. Astăzi trebuie să-mi iau la revedere de la copilărie, să-mi dau foc arborelui.

(500)

Pictură: Mariya Markina