Mâhnirea zilei

 

Ne împlinim menirea, existăm, trăim, numai când pe alții în dragoste-i slujim. 

Frământare ce zguduie gemete de jale, ne e hărăzită dragostea de ființe superioare. 

Pe covorul de petale acre pasul de îndrăgostit se clatină-n uitare, nu găsești iubirea fără interes, azi în inimi șade Banul Titirez. 

Și se zbate în orbită ochiul mânios, ce frumosu-l vede strâmb și noduros, iar în cer și îngeri plâng de mâhnire, fiindcă în om nu mai e iubire.