Kitsch (5)

 Sunt pierdut în scris, având un efect de transă. Exact cum au hainele din Dragonul Roșu pentru portoricanii înstăriți. Scriu cu răutate. Ca un manelist ce vrea să-i moară dușmanii de invidie. Merg în cimitir, într-o zi solară, în care crucile sunt scăldate în lumina vegetală a unui mușchi bine dospit, ca brandurile atleților de mahala și contemplu ubicuitatea morții din jurul meu. Strivitoare, moartea, rămâne un labirint adictiv, iar rătăcirea, o stare de grație. Precum contemplă mâța calendarul.

(500)