Ghicitoare în palmă (3)

Băiatu, stai puțin. Dai un Brâncuș la fete și îți ghicim norocu?, croncăniră ele pe rând.  Eu nu le zic nimic celor două cubaneze înflorate care de obicei se plimbau prin parcul Podu Roș. O să dai, Victore, râde una mai ochioasă. Eu mă opresc siderat. Apoi ele insistă cu tot felul de nimereli norocoase. Eu fiind cu spatele la ele le zic cu un relief vocal muntos și gutural în voce într-o rromaleso-latină Ego sum dominus satanae. Au fugit săracele mănâncând pământul. Și acum când mă văd șușotesc.

(500)

Pictură: Mariya Markina

George Dometi: Ghicitoare în palmă

Palm reader

You boy, wait a minute. Gimmie some money to tell you your fortune, they muttered one by one. I don't say anything to the two Cuban girls dressed in flower patterns. They usually walk through PoduRoș Park. You will, Victore, laughs the one with big wide eyes. I stop all of a sudden. Then they insist on telling me all sorts of lucky tricks. I don't turn around to face them, but I say with a heavy pitched and guttural voice, talking in a Rromaleso-Latin Ego sum dominus satanae. Poor girls ran away very fast. Even now they start whispering when they see me around.

Translated by Ioana Oacheșu / University of Bucharest, Faculty of Foreign Languages and Literatures, MTTLC, year II / Corrected by Silvia Petrescu, coordinator of the translation