RomâniX (satiră politică cu song-uri)

 

Personaje:

Michael

Sariel

Haniel

Camael

Miorița 

Prezentatorul

Candidatul 1

Candidatul 2

Publicul

Bărbatul 1

Bărbatul 2

Bărbatul 3

Femeia

etc.

Propunere: 

O piesă cu patru arhangheli, o Mioriță și beat-uri de revoltă;

Sinopsis: 

Patru Arhangheli ai Apocalipsei coboară pe plaiuri mioritice, nu cu sabia, ci cu versuri tăioase și revelații. Scopul lor? Să o trezească pe Miorița românească din somnul ei ancestral și să-i arate ce a devenit țara pe care o visa cândva blândă și senină.

„RomâniX” este o satiră în care mitul întâlnește realitatea politică românească, iar scenele rurale devin fundalul unor parodii sociale pline de umor negru și luciditate. Spectacolul e animat de song-uri rap și hip-hop, în care beat-urile servesc drept catalizatori ai adevărului: versuri înflăcărate, ironice sau amar-poetice, ce reflectă glasul generației care încă mai strigă în loc să tacă.

ACTUL I 

 SCENA 1

Interior – o cameră slab luminată, neoane pâlpâind. Miorița e așezată pe un scaun metalic. În fața ei, un grup de 4 indivizi, calmi, imperturbabili: Michael, Sariel, Haniel și Camael. Pe pereți, ecrane care proiectează fragmente din dezbateri, talk-show-uri politice, știri în buclă. Grup de tineri cântă:

Grup prea vocal: Coboară din cer, patru umbre-narmate,

Nu cu săbii, ci cu versuri tăioase.

Arhangheli de foc, entități furioase,

Vin să-i vorbească Mioriței de moarte.

România, patrie frântă de chin,

Îngropată sub munți de beton și venin.

Sistemu’ e rege, poporu-i sclav,

Și adevăru' piere sub steagul cel slav.

Intro Michael:

A fi sau a nu fi român? 

Asta e o întrebare amară

La care ai primit răspuns

De la eminența Sa agrară.

Refren toți: Moartea te omoară o dată

Frica în fiecare zi x3

Strofa 1 Sariel : În durerea mea păgână

De-ar avea putere ei

Ar lua o torță-n mână

Și ar da foc la dumnezei.

Nu le pasă de români

Când au fleică, mititei

Dar nici nu tac din gură

Iau decizii de mișei.

Vor pe toți în oala sorții

Să ne amestece ca-n borș

Și cinstiți, și hoți ca frații

Să fim gata pe făraș.

De acum sub auspicii

De teroare vom creea,

Îndurând doar dulci suplicii

Și de vor, nu vom pleca.

Perfecțiunea nu există,

Doar perfida realitate

Unde el e suveran,

Iar noi o subunitate.

Perfecțiunea este sfântă

Și nu trebuie luată în râs,

Nu trebuie să te iei la trântă

Cu orice infam proscris.

 Grupul prea vocal merge spre avanscenă și încep să vorbească către publicul, pe rând

Michael: (zâmbind) Trăim într-un sistem. Nu, nu cel solar – acolo planetele știu pe ce orbită să rămână. Vorbesc despre Sistemul Politic. O lume în care libertatea e servită în talk-show-uri, iar adevărul e ambalat în grafice. (face un pas spre public) Sistemul e peste tot. E în pixelul din promisiunea electorală. 

Sariel: În virgula din contractul cu statul. 

Haniel: În tăcerea de după întrebarea unui jurnalist.

Camael: În tăierile sau creșterile subvenționate din propriul buzunar.

Michael: În liberalizarea energiei vitale a poporului român.

Sariel: Oh, bună metafora.

Haniel: Ți se spune: Așa e peste tot. Trebuie să ne adaptăm.

Michael: Dar nu ți se spune niciodată cine a făcut regula jocului.

Camael: Tu, tu n-ai fost invitat la masă. Tu ești meniul.

Sariel: Ți se spune că ai de ales dintre:

Michael: Băieții deștepți care reformează aceeași problemă pe care tot ei au creat-o.

Haniel: Opoziția care urlă corupție cu gura plină de contracte.

Sariel: Și Soluția. 

Michael: Care nu există. N-a adunat destule semnături.

Se oprește. Zâmbește sec.

Sariel: Te-au învățat să crezi că votul e vocea ta.

Haniel: Dar ți-au pus microfonul pe mute imediat după alegeri.

Michael: Ai fost crescut să crezi că presa e câinele de pază.

Camael: Dar câinele sforăie, cu burta plină de reclame guvernamentale.

Haniel: Ți-au dat o Constituție ca pe o Biblie. Și ți-au spus să o respecți.

Michael: Dar ei? Ei o folosesc pe post de suport pentru paharele de whisky, la ședințele secrete.

Camael: Te întrebi dacă există scăpare?

Sariel: Poate.

Haniel: Dar mai întâi trebuie să vezi sistemul cu ochii tăi.

Michael: Nu prin sondaje. 

Camael: Nu prin reclame. 

Haniel: Nu prin breaking news.

Sariel: Ci prin tăcerea dintre replici. Prin ceea ce nu ți se spune.

Haniel: Din păcate, nimeni nu știe ce este Sistemul. 

Camael: Trebuie să-l simți când ți se cere încă un sacrificiu.

Sariel: Și încă o dată.

Michael: Și încă o dată…

Refren toți: Moartea te omoară o dată

Frica în fiecare zi x3

Strofă Haniel : Nu poți după ani de luptă

Să vină un cimpanzeu

Să te șteargă c-un burete,

Crezându-se Dumnezeu.

Nu sunteți români rebeli,

Ei vă vor sub o frânghie,

Pe bază de cheltuieli

Să stopeze a voastră vrie.

Nu ești cifră într-un calcul,

Ești o oaie fără ceartă,

Tu vrei să hrănești un suflet

Înălțat cu a ta artă.

Te afli într-o rețea

De orgolii insipide

Ale unor lupi flămânzi 

care vor găsi portițe

Să scape de oaie bună,

Incomodă social,

Zicându-i-se cordial:

E vorba doar despre bani.

Nu va fi un mediu pașnic

Prielnic creației,

Ci un mediu al terorii și al mediocrității.

Fiindcă performanța-naltă

Se obține doar în ani

De stabilitate, certitudine și bani,

Nu prin invective, ură

Sau tertipuri de golani.

Refren: Moartea te omoară o dată

Frica în fiecare zi x3

Cei 4 se îndreaptă spre Miorița ce a așteptat cuminte.

Michael: Dar acum să ne întoarcem la Miorița noastră. (adresându-i-se) Îți simțim nemulțumirea, surioară, pe care o ai în măruntaiele tale în fiecare minut al fiecărei zile. E ca o zgârietură cu creta pe tabla creierului, ca un țipăt surd care nu dispare. E sistemul. E Politica. Nu lumea reală, ci iluzia care ți-a fost trasă peste ochi ca să-ți ascundă adevărul.

Miorița: Ce adevăr? România este Grădina Maicii Domnului și are o misiune divină 

Camael: Ceee? 

Michael: Behăie. Încă e sub influența votului. 

Camael: Aha.

Sariel: Trăiești într-un staul. Nu unul din scânduri. 

Haniel: Ci din promisiuni. 

Michael: Din lozinci. 

Camael: Din alegeri care nu contează.

Miorița: Carpaţii sunt coloanele de lumină care susţin echilibrul energetic al întregii planete.

Camael: Nu o băgați în seamă.

Sariel: Din programe de guvernare care se evaporă ca aburul în aerul cald al campaniei electorale.

Michael: Bine ai venit în realitate. Aici, fiecare adevăr are o etichetă de partid, fiecare decizie un sponsor, fiecare tăcere un preț. 

Camael: Și toate, toate îți cer același lucru: votul tău. Din patru în patru ani, ca să-ți fure viitorul pe termen nelimitat.

Miorița: Fiecare român este un mesager divin care trebuie să protejeze pământul strămoşesc. Poporul e suveran.

Sariel: Ghinion.

Camael: Au spus, Poporul e suveran. Asta le place să zică. Dar adevărul e că poporul a fost externalizat. Transferat în conturi offshore și dat în leasing partidelor. 

Sariel: Tu nu ești cetățean.

Haniel: Ești target electoral. 

Michael: Și tu, ca toți ceilalți, vrei doar liniște. 

Camael: Dar liniștea costă. 

Sariel: Și se plătește cam scump.

Miorița: Dar care e adevărul? Au zis că România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esența purității umane.

Haniel: Adevărul? Adevărul e că aici nu mai există stânga și dreapta. Doar sus și jos. 

Camael: Iar tu, tu ești jos.

Haniel: Privește.

Pe unul dintre ecrane vedem o emisiune de dezabatere politică

CANDIDATUL 1: (zâmbind larg, cu un ton festiv) România are nevoie de stabilitate! Avem program, avem viziune, avem și un PowerPoint pe care vi-l vom trimite prin poștă.

CANDIDATUL 2: România are nevoie de schimbare! Schimbăm totul! Începând cu discursul ăsta copiat de la colegul meu.

PUBLICUL: (în cor) Uoooo! Minciuni! Jos cu impostura! Bravo, dom' candidat!

Prezentatorul: Domnilor candidați, avem și întrebări din popor. Iat-o pe prima: Ce părere aveți despre pensiile speciale?

CANDIDATUL 1: Eu zic să fugim cu ele! 

CANDIDATUL 2: De ce fugem?

CANDIDATUL 1: (râde singur) Glumesc. Voi susține cu tărie reforma pensiilor! (pauză) Desigur, după o analiză serioasă și un studiu de impact. Evident.

PUBLICUL: (sarcastic) A mai zis și altul asta. L-a și votat tata. Acum regretă... și tata.

CANDIDATUL 2: Eu am spus clar: tăiem tot. Da, știu, pare utopic. Dar așa sună demagogia când n-ai fost încă la guvernare.

Prezentatorul: Trecem la următorul subiect: educația. Avem o întrebare de la un profesor: De ce învățământul e tot în colaps?

CANDIDATUL 1: Educația e o prioritate! Investim în viitor! Tablete inteligente, uniforme virtuale și lecții pe TikTok! Am zis.

CANDIDATUL 2: Colegul meu se pare că nu înțelege: problema nu sunt tabletele, ci faptul că ele sunt mai deștepte decât colegul.

PUBLICUL: HA! L-a prins! Bravo!

Prezentatorul: Stimați invitați, avem o secțiune rapidă. Răspundeți cu da sau nu.

CANDIDATUL 1: DA.

CANDIDATUL 2: NU.

Prezentatorul: Ați angaja rude în funcții publice?

CANDIDATUL 1: Dacă sunt competenți! (râde)

CANDIDATUL 2: Numai dacă-mi dau garanție că nu fură mai mult ca mine.

Prezentatorul: Ați susține tăierea subvențiilor pentru partide?

CANDIDATUL 1: Haideți să fim serioși!

CANDIDATUL 2: După alegeri, da. Până atunci aș vrea și eu niște afişe.

Michael: (în off) În această țară, ipocrizia e singura constantă fiscală.

Ecranul se umple cu imagini din campanii electorale din ultimii 30 de ani. Afișe, sloganuri

VOCE 1: Să trăiți bine!

VOCE 2: Vom face autostrăzi până la Marea cea Galbenă. Ce mai, un tunel.

VOCE 3: Corupția ucide.

VOCE 4: Vom crește pensiile.

VOCE 5: Statul paralel ne sabotează.

VOCE 6: A fost o greșeală, îmi asum.

VOCE 7: Să fugim, să ne salvăm pielea!

Sariel: Ajunși acolo sus nu devin mai înalți decât erau înainte, ci se micesc.

Miorița: Viața are un scop, dar să fim sinceri, nu e necesar să îl aflu vreodată.

Haniel: Odată și odată o să-l afli.

Scena 2

Refren toți: Moartea te omoară o dată

Frica în fiecare zi x3

Strofă Camael: Lupușorul dă din umeri, face planuri pe hârtie,

Cu un zâmbet de carton și idei de galerie.

Coiotul e cam tăcut, dar e pregătit să rupă 

Tot ce ne mai leagă de o liberă Europă.

Ciobănașul ne promite, pe șoseaua fisurată, 

Să facă o Românie prosperă și democrată.

Românu-i cam în ceață, între ură și iubire,

Când votează-n tăcere și trăiește-n amăgire.

Unii vor democrație, alții totalitarism 

Unde fapta costă viață și cuvântul e ucis.

Se ceartă pe la TV-uri, dar la masă sunt tovarăși,

Și ne țin în dezbinare, să nu fim prieteni iarăși.

Vor români cu capul gol și cu vise efemere,

Să n-aibă timp de artă, doar de taxe și de bere.

Dar ne doare, frate tare, de la doine pân’ la vot,

Că avem trecut de aur, dar prezentul e netot.

Refren: Moartea te omoară o dată,

Frica în fiecare zi (x3)

Michael: Iar acum, FEMEIA

Din tavan cade o femeie care are un topor înfipt în țeastă. Un grup de 4 femei îmbrăcate în bărbați și un bărbat îmbrăcat în femeie se uită la trupul întins pe jos

Bărbat 1: Ce e aia? (dă cu piciorul)

Bărbat 2: Cine-a făcut-o, boss?

Bărbat 1: Ea. Clar că ea.

Bărbat 3: A făcut ea ceva.

Femeia: Păi, și el, nu? (ironică) Aha, el doar conduce.

Bărbat 3: O firmă. O țară. O opinie.

Femeia: Ea doar încurcă. nu?

Bărbat 3: A făcut ea ceva? 

Bărbat 1: A făcut sau n-a făcut?

Femeia: Aceasta e întrebarea.

Bărbat 2: N-a tăcut prea mult sau nu s-a futut.

Femeia: Avea copii?

Bărbat 3: A crescut trei copii, dar n-avea experiență.

Bărbat 1: El? 

Bărbat 2: Manager la 30. Mereu a făcut doar prezența.

Femeia: Ea? 

Bărbat 3: Prea emoțională.

Femeia: El? 

Bărbat 2: Viziune masculină, deci e rațională.

Bărbat 1: Mândrie națională.

Bărbat 2: Ai înțeles, fă? 

Bărbat 1: A făcut ea ceva.

Femeia: E dublu standard, frate.

Femeia: Dacă ea greșește, e isterică. 

Bărbat 3: Dacă el greșește, are o zi proastă.

Bărbat 2: Dacă-i proastă. Și nu-i tace melița.

Bărbat 3: A făcut ea ceva.

Bărbat 1: A vrut drepturi egale.

Bărbat 3: Și acum stă-ntinsă cu pupăza la soare. (râs Colectiv)

Femeia: Văd că-i îmbrăcată sumar.

Bărbat 2: S-a îmbrăcat strâmt? Clar, cerea în harem.

Bărbat 1: Cine-a făcut-o? El.

Bărbat 2: Cine plătește? Ea.

Bărbat 3: Cine-i vinovată când se întâmplă ceva?

Femeia: Eu.

Bărbat 2: Cine e problema? 

Femeia: Femeia. 

Bărbat 2: Păi, să zicem ceva.

Bărbat 1: A făcut ea ceva.

Femeia: Cine se-ntreabă ce naiba e greșit în schema asta?

Bărbat 2: Nimeni. 

Bărbat 3: Că-i mai simplu să spui că-i femeia de vină, frate.

Bărbat 1: A făcut ea ceva.

Femeia: A făcut ea ceva? Da, a fost femeie în România. Și-n fiecare zi a fost maltratată de bărbați cu diplome, cu palme, cu glume, cu gândul că egal înseamnă că pierd ei ceva.

Bărbat 1: Sistemu-i de vină.

Bărbat 2: Că a făcut ea ceva.

Femeia: Statul, poliția și agresorii stau bot-n bot. Se protejează.

Bărbat 3: Că a făcut ea ceva.

Femeia: Aud mereu : Domnișoară, ai un zâmbet care-aduce promovare, te apleci puțin. Ești faină, subtilă. Dar dacă vorbești, devii o bombă instabilă.

Bărbat 1: Sistemul e slab și... 

Bărbat 2: ...slab e sistemul.

Bărbat 3: Dar cu hoitul ăsta ce facem?

Toți: A făcut ea ceva.

Michael: Școala vieții predă 

Misoginismul la tablă,

În manuale de istorie, 

Mama apare doar în epoca slabă.

Doamna profesoară cu master – respect, 

Dar zero spor,

Că directorul e Dorel cu pile 

La domnul inspector.

Ea face față la facturi, 

Face față la hărțuiri,

Dar când zice nu, devine țintă pentru glume și umiliri.

El glumește, ea exagerează,

Și așa-nvățăm de mici că pumnul educă

Și rana trece-ntr-o frază.

Vorbește? Mai rar. 

Că a primit maternitatea-n dar.

Statul o vrea mamă eroină, 

Inutilă când ajunge bătrână

Patriarhatul e soft power cu mască de glumă:

Râdem de ea, dar de fapt, râdem că ne e frică s-o lăsăm să spună.

Inspiră adânc,

 da’ n-are oxigen,

Că e mai ușor s-o reduci la, Ce gen?

Sau la ce poartă, sau cu cine-a fost aseară,

În loc s-o lași să-și spună povestea clară.

Refren toți: Moartea te omoară o dată

Frica în fiecare zi x3

Camael: Vezi, Mioriță laie, laie, că-i o laie. Și încă mai sunt. Uită-te-n sus. Nordis-ul se arată.

va urma