Ultimul zbor

După ce suspină ani la rând că ar vrea să aibă și el pene să poată zbura, Rino, rinocerul mătăhălos, reuși să cunoască o broască din mlaștina umbroasă, care în schimbul unui sărut îi oferi o pereche de aripi. Toate animalele se adunară să-l vadă și nu se putură abține să nu izbucnească în hlizeli meschine și în admirații acide. Era tare caraghios cu spinarea lui slinoasă și dură înveșmântată în pene curcubeu de papagal. Doar că ironiile le înghețaseră pe mutre când Rino, sărind de pe o stâncă, se făcu praf.

(500)