Te iubesc, a spus (3)

Apoi tăcere. Muțenia drumului până acasă a sfredelit orice început de discuție. Ghiozdănelul imens pentru trupușoru-mi plăpând mă făcea să arăt ca un Sisif ce-și poartă maturitatea abia îmbobocită. Mă strădui să-i zic ceva. Cuvintele nu se leagă într-o frază potrivită. Am fost azi la. Azi la școală mi-au dat să pap un. Am păpat tot din. Nici un răspuns. Sprâncenele stufoase de griji părintești mă privesc cu tăcerea dezamăgirii. De ce nu mi-ai zis că mă iubești și tu? Am chezut că știi asta deja, am răspuns. Tăcere.

(500)