După miezul nopții (3)

Micuțele piciorușe troncăneau dușumeaua rece în căutarea unei umbre cunoscute. Mami, unde ești? Mami? Orologiul bătu de două ori cadența nopții, sunetul metalic i se înfiripă în inimioară, trezind un glăsucior stins, pierdut. Mami? Fălcile unui vânt sâsâit mușcau puternic din lemnăria roasă de vreme, intrând printr-o fereastră crăpată cu un șuierat, ce-i stinse lumânărica din mânuță. Bezna se așternu ca o manta de pâclă peste silutele umbroase. Gâtuit, sunetul disperat se izbi de nimicul din jurul ei. Lumină. Mama.

(500)