O.Z.N.

Apa clocotită îi topi molozul și carnea umană de pe trup, lăsând la iveală aliajul din care era construit. Aceeași apă îi retrezi în memorie prima resurecție a speciei umane, când fusese trimis într-o Arcă. Cu degetele mânjite de sânge își palpă cicatricea metalică în formă de porumbel de pe frunte. Ieși de sub dărâmăturile buncărului. Explozia violentă a bombei nucleare îi nimici pe toți. Privi întinderea nimicului fumegând, apoi se sui în OZN și dispăru. A supraviețuit să trăiască cu vina că încă mai e în viață.

(500)