Ziua de apoi

Când voi simți sfârșitul voi săpa o groapă adâncă cu mâinile sleite de durere și îmi voi odihni în ea trupul firav, necopt, nedefinit. Apoi voi ruga norii să cearnă o ceară topită și să mă pună la adăpost de orgoliul și ranchiuna acestei lumi. Nu voi căuta alinare nici din partea soarelui, nici a edenului promis, ci voi tăcea cum am tăcut în cei 10 ani de perfuzii și tratamente în speranța că îmi voi vedea părinții zâmbind. Dar nu va fi să fie. Iar de mâine îmi las unghiile să crească în iubire.

(500)