Aveam cheie

Un popou tricotat de îngeri. Așa mi-a zis că am. Apoi m-a așezat pe pat lângă el, că doar îmi era preot duhovnic și am început să-i zic ce am pe suflet. El mă privea și-mi sorbea fiecare cuvânt, dând încet din cap, schițând din când în când câte un zâmbet. Apoi mâna i-a urcat fulgerător. Țipetele mele înăbușite de palma zgrunțuroasă se loveau de pereții muți ai chiliei. Aveam cheie și nu am știut că ești cu cineva. O voce. O măicuță. Sunt salvat. Complicele. Legăturile strânse mi-au pecetluit glasul până acum.

(500)