Dincolo (2)

Ea e Mary, ocheade de răsărit în ochii-i de granit, duioșie pură în gesturi micuțe și tandre, numai bucle de lumină și gingășie, menite să-mi salveze sufletul din chiciura smolatică a întunecimii. E a cincea. Are părul negru și e brunetă în privire. Îmi alină singurătatea crudă. E cea mai frumoasă fetiță. E a mea. A mea și doar a mea. Vă rog, să nu mi-o luați. E fiica mea. Aș face orice pentru ea. Unde e? E dincolo. Mama ei biologică atârnă de un cârlig dincolo. I-am răpit copilul. Eu nu-i pot avea.

(500)