Ziua de apoi (3)

O căsuță roșie pe malul mării. O plajă pustie. Alge adunate într-o duhoare verzuie. Nici țipenie de om. Un vânt căruia parcă îi e frică să bată pentru a nu deranja tabloul lugubru. Un pescăruș cu burdihanul plin de pești stă eviscerat de viermi cu privirea goală înspre un cer violet. Și un soare bio, tăciune nu altceva. Pășesc temător pe o alee din piatră sfărâmată. Ca sufletul meu. Ptiu, drăcia dracului, iar m-au băgat ăia în sicriu la frac. La ce căldură e aici, o să creadă ăștia că sunt chelnerul.

(500)