O.Z.N. (3)

Bezna ca o chiciură se risipi când lumina Soarelui lovi ochii boldiți ai băiatului. Clănțănitul pleoapelor se înmuiase deja, doar că privirea hămesită fixă silueta unui păianjen grăsun și suculent ce, odată cu lumina, paraliză într-o poziție nefirească. Dar ce era firesc pe un OZN ce naufragiase pe marea cosmică, având la bord un puști c-un ochi în loc de gură? Călătorea în derivă de 2 ani, foamea devenise o constantă usturătoare. Așa că tentaculele rapace, ce înșfăcau arahnida și o băgau în ochi, erau o imagine comună.

(500)