Primul lucru pe care l-am făcut după apocalipsă (7)

 

M-am dus în livada de cireși. Că cea de vișini a fost vândută. Candoarea ei a murit odată cu trunchiurile livezii sfârtecate de stăpânitorul ban. Punctul terminus a adus cu el un nou început precipitat, o viață tihnită, sperioasă, dar crăpată de vremea zgomotoasă a mocnitei păci ce s-a așternut ca un covor de frunze tomnatice la picioarele mele solitare ce căutau vreun alt supraviețuitor. Secundele dilatate lungeau, poate, și diluau efectul de seră sufletesc, scorojind dorința de un nou celălalt.

(500)