Plic (3)

Lucrez în beznă. Așadar văd totul. Văd cum băiatul meu suferă. Mina în care lucrez e destul de cenușie, mereu mă simt departe de fiul meu, acolo în străfundurile pământului simt o acută durere, o anxietate de separare. Așa că îi scriu scrisori copilului meu. Des. Cu sfaturi, pentru acum și mai încolo, cu liste de cărți și rețete, daruri de ținut în suflet mereu. De obicei, ajung în cutia cu amintiri, pe care sper să o ia cu el oriunde va merge. Fiindcă eu îi port fotografia în acest cărbune-plic.

(500)