Camera secretă (3)

De fapt era un garaj părăsit în care copil fiind se ascundea după ce începea cearta dintre ai lui. Fugea de duhoarea de alcoolice purtări părintești, trântind ușa cu mâna neghipsată, șchiopătând puțin de la vânătăile nopților trecute și se aciua între frunzele imense de brusture și pălămidă ce crescuseră peste ruginia caroserie a unei mașini avariate. Aceasta îl purta ca într-un film alb negru spre câmpiile rogvaiv ale unei existențe mai fericite, oferindu-i căldura atât de râvnită a unui surâs.

(500)