Discursul de adio

În aceste clipe de adâncă tristeţe este foarte greu să găseşti cuvintele, pentru că nimic nu-ţi mai poate mângâia sufletul rămas pustiu și gol. Unde e? Am aflat că a plecat la stele, lângă buna surioară. Noi? Am rămas aici pustii și goi. De ce ai plecat? Tu știi câtă durere rămâne, și cât doare? Nu vreau să cred, nu vreau să accept. Cuvintele sunt fără sens și fără rost. Somn lin între îngeri și Dumnezeu să te odihnească în pace și liniște în împărăția Lui. Mângâiere solară pe drumul veșniciei.

(500)

Pictură: Caravaggio