Sub zero grade (2)

Ah, libertatea, libertatea. Cât de crud a fost să stau înzăpezit, privind prin geamul aburit al exilului. Înăuntru, curcubeie, iar afară, acolo a fost bezna. La ordinul secret al vreunui mameluc de omăt am fost cimentat până la gât. Capul mi-a rămas semeț să privesc neputincios la un viitor răzleț. Am ieșit gol, dezbrăcat de iubirea ce ar trebui înghețată. Prostia, aia era deja dezghețată și umbla fleoșca-fleoșca printre rândurile cuvintelor mele dezmorțite de un Soare orbit de bezna minții lui.

(500)