La capătul curcubeului

Dragă, m-a pus psihologul să fac asta. Ce psiholog își pune pacientul să-i scrie soțului decedat? Că tu ai murit de infarct, admirând cerul senin după o ropotă bună de ploaie. Și-a apărut chestia aia de-o prosternai tu cu orele. Nu blonda care te sugea. Ailaltă care e simbolul toleranței. Ce să scriu? Că doar mă știi o femeie rudimentară. Sunt la fel de anostă ca toți ceilalți. Uite, am strivit un coș și-am simțit plăcere. Am strâns tare. A ieșit și sânge pe lângă albul grăsimii. Nu-i curcubeu tău, dar e ceva, nu?

(500)