La capătul curcubeului (2)

imperfecțiunea înseamnă moarte. Iar acolo eu mi-am găsit sălaș. Sunt om la exterior, dar un monstru e în mine. Iar sufletul meu are cap de bivol, trup de centiped și coadă de maimuță și clocesc furia până face pui. Sunt un ucigaș perfid de cuvinte, un imitator stângaci al morții lor, un simulacru de om ce merită să moară mai grabnic decât hoiturile astea lexice și reci pe care le-am îngropat și secat de seva existenței păcătoase. Le-am răstignit pe un altar al milei, așteptând să fiu canonizat. 

(500)