Ceață (2)

Îmi place scrisul orizontal, fără principali, eu fiind întâiul secund de carieră. Explozia creației mele e auditivă, fiindcă dacă clipești prezența mea o ratezi. Mă pierd într-un smog de trăsături nespecifice mie, mă disip în particularități riscante. E bine să asculți, fiindcă astfel vezi fonfăielile plafonului, ruina prăfuită a scenografiei sufletului golit de emoția trăibilului și canonul pastișei unui succes facil. Avem schema, marionetele, aplauzele. Dar tot măgari pierduți-n negură suntem.

(500)