Ceață (3)

O oaie grasă mergea pe drumul ei. S-a pierdut de turmă. Un lup de pământ cu mâl în loc de sânge tulbura liniștea unui cătun. Tăcerea scoarței terestre îl făcea foarte flămând. Așa că a vrut s-o halească. Doar că pâcla cernută de mâna vânătorilor părea lăptoasă. Am crescut la sânul ei, a grăit oaia. Mi-a murit mama, tata și sunt singură pe lume. Toți au plecat la război. Ce dulce e patria, a mai apucat să zică înainte ca o pojghiță sidefie să o volatilizeze. Nărod e norodul ce crede în eliberare.

(500)