În fața blocului (4)

V-am adunat aici în fața blocului ca să împărtășesc cu voi o bucurie. Adică, ieri am primit un pachet și în pachet alt pachețel în care erau trei cărți. Identice. Carevasăzică această carte tripletă e un florilegiu de proză în care culegătorul editurii Bifrost mi-a tipărit primele mele 27 de texte din acest grup în cariera mea ca scriitor de tablă. Practic patologia dometiană a fost inserată într-o Antologie literară de debut. Lucru pentru care vă mulțumesc. Hai, gata, către casă, că merge apometru.

(500)

Pictură: I.A.

Bonus:

E inceput de 2022 și am să încerc să îți punctez evenimentele cu coș sau neg, că știi că nu-mi place alba-neagra. 

Coș.

Am fost publicat într-o antologie de tinere talente promițătoare? La vârsta hristică dacă mă mai pot numi tânăr e bine pentru mine. Deși aplicația aia de ghicit vârste zice că am 21 de ani. Fasoane. Unde mai pui că am câștigat dreptul de publicare în alte două reviste culturale online. Nebunie. Mda. Ce să zic? Talent promiscuu promițător chiar la început an.

NeG

Tot acum am ajuns la 666 de texte pentru grupul ăla de care ți-am povestit. Evident că mi-au publicat unele dintre ele, mai exact vreo 250 de texte în ediție bilingvă, dar cine mai stă să le numere acum când ne numărăm morții. Mie oricum toate mi se par niște eructații scriptice mediocre. Poate moartea mă va salva.

Ce-i mai invidiez pe morți. Ei nu au gânduri de vinovație, ei nu poartă discuții nătângi despre viață, despre fapte trecute. Ei își trăiesc moartea orbiți de întunericul primordial și atât, fără pic de remușcare, regret sau resemnare

Dovada: