Purgatoriul (4)

dintre coapsele tale e o penitență de râvnit. Și chemarea ta e un cânt sublim pentru urechea mea afonă. E duios peste măsură să adulmec sălbatic dintr-o iubită gură ale tale vorbe ce varsă o dulceață prelungă și caldă cu o mieroasă înviorare cum n-am simțit nicicând. Să îți înfior o coardă din gând mi-ar da beția, să-ți fiu pe plac ar fi însăși reveria avid dorită a edenului promis. Dar din bogăția ce-mi dărui, lăsă-mă să stărui o clipită, că tot ce îmi jertfești nu e fum din scânduri îngerești.

(500)

Pictură: I.A.