Un necrolog buclucaș (3)

Tu Cel ce strivești apusul și îi dai luminii voce, află că m-au trimis pe mine să îți fac azi necrologul. Ai cam sfeclit-o, amice, de ești într-o astfel de postură, ingrată aș zice, cunoscându-Ți trecutul glorios. Mă dor genunchii de la rugăciuni, așa că mă așez lângă sicriu. De aur Ți-e culcușul, barosane, giuvaiere, smaralde și rubine stau mărturie măreției tale. Stai să-Ți văd și dinții cu care rânjeai la ale noastre doleanțe. Tot aur. Și Te ții bine pentru vârsta mileniară. Să-Ți fie tărâna ușoară în neant.

(500)

Pictură: I.A.