O alegere imposibilă (3)

Mă visez în diafanul coșmar al unui tren ce rulează scăpat de sub control, pierzându-se în gura unui întuneric smolatic, ca apoi să iasă în diurna pantă a unei străvechi dileme. Ajungând în vârful unui deal, zăresc trupurile legate de șine ale familiei mele. Pulsațiile morții îmi dau să aleg. Schimb șina și lovesc un grup de copii ce își petrec veseli picnicul în fosta Gară avariată sau îmi secer lumina ochilor mei? Sudoarea rece mă trezește. Ptiu, drăcia dracului, că și când dorm sunt filozof metaforic.

(500)

Pictură: I.A.