Purgatoriu

 

Valiza făcută. Cerceii din ciorchine de cireș îmi stăteau ancorați de urechea netăiată. Răsuflu, lăsând toată durerea lumii de pe umeri. Mă întorc cu fața către drumeagul pustiit și pășesc. Zgomotul unei tăceri sfredelitoare mă face să fiu atent la pașii mei molatici ce, deși mușcă din colb, nu scot niciun sunet. Mă opresc. Senzația de anacuzie se prelinge și-n jurul acestui deșert în care zac. Așteptarea nimicului ce va să vie mă zgândăre să strig. Ochiul treaz, urechea mută. Sentința. Demagog.

(500)

Pictură: I.A.