Purgatoriu (3)

Statuile păreau să reînvie o discretă lascivitate a gesturilor, în pofida coclelii străvezie care le acoperea membrele lor șlefuite. Apa verde a lacului ce oglindea cerul, copacii cu eleganță fremătătoare și tumultul vibrant al fumului de tren făceau ca acest tablou să mă tulbure încât să uit de mine. Am murit și cu toate astea sunt aici printre voi, unde sunt obligat să scriu, iar voi obligați să mă citiți. Practic ne ispășim pedeapsa împreună. Eu am săvârșit ceva abominabil. Voi? În scris stă iertarea, nu?

(500)

Pictură: I.A.