Sare și piper (3)

Unde e acum Ra-ul ăla ce mi-a promis lumina după ce a insuflat-o în negura timpului? Că zac deja de secole bune în dărnicia întunericului. Ăsta mi-a fost sortitul, să putrezesc, să hălăduiesc. Simt sărat și iute-n gură. Faraon fiind mi-au pus de toate. Mă curăț de curcubeul unei pieli întoarse către drumeagul pustiit al renașterii, mă vindec de iubire, îngenunchez și zăbovesc atârnat de un măslin, așteptându-l pe Dumnezeu. Și să nu vă fie milă de mine, sunt un străin la fel de ipo(a)crit ca atenția ce mi-o dăruiți.

(500)