Camera secretă (2)

Cu ce o rănesc dacă mi-o imaginez cum se dezbracă încet, încețoșat, încercând să își topească fiecare gest într-o fluiditate lascivă? Oare chiar atât e de dureros dacă o fac de la fereastra blocului vecin, printr-o gaură săpată după un perete fals prin care ocheanul meu ruginit îi savurează formele zbârcite, dar apetisante? Nu, neștiind încă de existența mea, nu. Aș aborda-o acum. Pentru că am aflat de la doctorul nostru că mai are puțin de trăit. Boala asta mult prea putredă. Ah, gerontofilia.

(500)